Descriere
„Dacă nu era muzica populară, aş fi ales…muzica populară, nu mă văd făcând altceva”, ne spune Cornel Borza, interpret cunoscut şi îndrăgit de muzică populară.
Este unul dintre artiştii care reprezintă Bihorul cu multă mândrie, punând suflet în fiecare „copil” de al său, cum îi place să-şi numească cântecele. Cornel Borza s-a născut cu muzica populară în suflet, mama şi tatăl său picurând puţin câte puţin acest talent în toată fiinţa sa, până ce, într-o zi a ajuns să poarte emoţiile şi educaţia primită de la bunii şi părinţii săi, în toate colţurile lumii. Cântă, călătoreşte şi iubeşte cântecul popular din Bihor. S-a născut în satul Borşa, din Bihor, un colţ de rai „unde se simte iubirea în fiecare piatră sau fir de iarbă.” Cornel Borza trăieşte pentru muzica populară şi cea mai mare bucurie pe care o poate primi, sunt aplauzele şi aprecierea publicului.
- Cum rezistă folclorul autentic în faţa aşa numitei muzică populară comercială?
- Muzica populară este muzica neamului românesc. Muzica populară comercială este împrumutată. Nu ne reprezintă ca naţie. E doar un curent trecător. Muzica populară românească este adevărată, iar adevărul dăinuie peste veacuri. Toate creaţiile universale, fie simfonice, fie literare, au la bază teme populare.
- De unde vii? Locul naşterii tale şi-a pus amprenta asupra artistului, Cornel Borza?
- Vin din Borşa Bihorului, un mic sat aşezat într-un peisaj de poveste. Primăvara, când înfloresc copacii şi începe să se vadă firul ierbii, Borşa devine colţ de rai. Cu siguranţă, micul meu sat şi-a pus amprenta asupra mea, ca artist. Oamenii din sat sunt liniştiţi, calmi şi răbdădori, dar şi veseli şi glumeţi. Îmi place să cred că în cântecele mele trăiesc bunicii mei, cu vorbele lor înţelepte şi cu umorul fin, bine gândit. Borşa este locul cel mai important pentru mine. Acolo m-am născut, am crescut şi acolo simt că sunt iubit şi de pietrele de pe drum. Am impresia, atunci când intru în sat, că tot ce este în jurul meu îmi spune: „Bine ai venit acasă!”. Borşa este locul de odihnă al strămoşilor şi al părinţilor mei, cei care au contribuit la ceea ce am devenit.
- De unde îţi culegi cântecele? Din satul tău ai avut de la cine să culegi cântece?
- Părinţii mei au fost oameni primitori, casa noastră fiind mereu plină de neamuri, de vecini şi alţi oameni din sat. Bunicul meu cânta la vioară, tata la fel, unchiul Todere şi unchiul Crăciun fiind şi ei lăutari. Îmi aduc aminte, cu multă dragoste, de serile pline de cântec şi ritm. Se făceau mici clăci (şezători), cu ocazia cărora cântau şi povesteau întâmplări din lumea satului. Mama făcea plăcintă, tata scotea o sticlă de vin şi imediat se umplea curtea. Primul meu profesor de canto popular a fost nana Maria Bodiu, care nu avea studii în ale muzicii, dar stăpânea arta cântatului şi, până când nu cântam cum voia să audă hora, nu mă lăsa să plec din curtea casei lor. Dumneaei m-a învăţat să cânt cu sufletul şi să pun pe buzele mele emoţia şi trăirea. Apoi, cu vremea, am ajuns să studiez cu Doamna Profesor Silvia Pop de Popa. Dumneaei şi-a pus amprenta pe muzica interpretată de mine.
- Eşti prins în tot felul de proiecte. De unde te încarci cu energie să le duci la bun sfârşit?
- Eu nu am rupt legătura cu satul natal, cu oamenii satului, cu toate că trăiesc la oraş de zeci de ani. Aşa că, încerc să merg cât mai des să văd casa mea părintească din Borşa şi indiferent cât de departe mă port paşii sau cât de bine mă simt la Bucureşti sau Shanghai sau Chicago, casa părintească rămâne locul cel mai important. Acolo mă reîncarc de energie.
- Ai avut ocazia să duci muzica românească în străinătate?
- Am însoţit ansamblurile folclorice din Bihor în multe ţări. Acum sunt angajat la Ansamblul Profesionist Crişana, dar am colaborat cu Ansamblul Lioara şi Nuntaşii Bihorului cu care am avut ocazia de a cânta în peste 30 de ţări, printre care: Ungaria, Grecia, Egipt, Turcia, Franţa, Tunisia, Coreea de Sud, China, Sua, Muntenegru, etc.
- Care este cel mai frumos spectacol la care ai participat până acum ?
- Nu se poate spune că există „cel mai frumos spectacol”. Toate spectacolele la care am participat au fost frumoase, pentru că de fiecare dată s-a întâmplat ceva unic. Au fost ocazii în care am cântat pe aceeaşi scenă cu nume mari ale folclorului românesc, solişti vocali, instrumentişti, mari dirijori, tineri debutanţi sau rapsozi. Locurile în care s-au organizat spectacolele au fost şi ele deosebite. Uneori, simţi o emoţie mai mare cântând într-un sătuc mic, decât pe o scenă mare, renumită. Cei de la sat ne-au dat cântecul, iar dacă zâmbesc şi aplaudă, poţi fii fericit. Ei sunt cei care mă motivează.
- Când consideri că un concert de-al tău are succes ?
- Artiştii trăiesc pentru aplauze. Un concert are succes când aplauzele sunt lungi, sau şi mai mult, când sala te aplaudă stând în picioare.
- Unde ai întâlnit publicul cel mai prietenos ?
- În China, mi s-a părut că publicul este cel mai prietenos. Am participat la Expoziţia Mondială de la Shanghai, iar publicul a fost deosebit de generos şi pot spune că oamenii acolo sunt foarte deschişi.
- Care este artistul popular pe care-l apreciezi cel mai mult din România ?
- În fiecare zonă a ţării sunt artişti pe care-i apreciez şi respect. Nu pot şi nu vreau să dau nume, pentru că se ştiu ei, care sunt apreciaţi, nu numai de mine, dar şi de public. Fiecare zonă este unică şi are specificul ei, iar fiecare artist îşi pune amprenta personală asupra creaţiei din zona sa.
- Cum este apreciată muzica din Bihor în celelalte zone ale ţării ?
- Am fost bine primit peste tot în ţară, chiar dacă, de cele mai mullte ori, cântecele mele având texte în dialect sunt mai greu înţelese în alte zone, dar frumuseţea melodiei, ritmul şi energia cântecului, a făcut ca folclorul bihorean să ajungă la inimile celor care-l ascultă.
- Care este cea mai frumoasă amintire ?
- Cele mai frumoase amintiri sunt cele legate de copilărie. Acestea îmi rămân în suflet pentru toată viaţa, ca o comoară de preţ.
- Ai regrete ?
- Nu am regrete. În general, viaţa mi-a dat tot ce mi-am dorit. Îmi pare rău, însă că nu am un copil, dar poate aşa a fost să fie.
- Nu te-ai gândit niciodată să te stabileşti la Bucureşti ?
- Nu aş fi avut ce să fac la Bucureşti. Aş fi rupt legătura cu satul natal, cu oamenii, iar cântecul meu nu mai era adevărat. Iar Bucureştiul poate fi un oraş în care te pierzi…
- Ce-ţi place cel mai mult la viaţa ta în acest moment ?
- Faptul că pot să călătoresc peste tot în lumea asta.
Sursa:
Galerie
